5 vorbe și 5 volte cu skipper-ul Dorothee Hasnaș

1. Cum si cand a fost prima ta intalnire cu barcile?

 

Cred că a fost înaintea amintirilor conștiente. Tata, unchi-miu și prietenii lor erau mari barcagii; tata pe FD-uri și Finn, unchiul a adus primul windsurf în țară. Așa că de la 3 ani eram mereu pe Herăstrău cu unul din ei în weekenduri. Sau ajutam în fața hangarului la reparațiile cu epoxy și fibră de sticlă-pișcă!

 

2. Care este cea mai frumoasă amintire legată de sailing?

 

Greu de zis care e *cea mai cea*. Poate primul cart de noapte, cu stelele pe un cer infinit. Sau dimineața într-un golf arid din Sporade, unde eram singuri, nici alte bărci, nici harbourmaster-ul nu erau. Liniștea.

 

3. Dar momentul cel mai dificil?

 

Momente dificile sunt de 2 feluri: cu marea și cu oamenii. De obicei se combină. Pe vreme bună, totul e ușor și armonios. Apoi vremea se schimbă brusc, ai de luptat. Deodată echipajul începe să se îndoiască de capacitatea ta - că doar ești...femeie. Cu barca pe valuri de 3m, în Ciclade primăvara, cu un om care s-a închis în WC și a refuzat să iasă de acolo vreo 8 ore, cat a durat traversarea.

 

4. Care este destinația ta favorită de sailing (marina/țara)?

 

Grecia, Sporadele și Ionicele.

 

5. Ce planuri de viitor ai legate de sailing?

 

Să tot mergem mult și bine, prin toate mările, acum și cu cel mai tânăr membru al echipei, care la prima ieșire, în iunie, avea 7 luni. Să combinăm plăcerea sailingului cu divingul. Să petrecem o vară întreagă pe barcă. Să ne bucurăm de locuri și bărci mișto cu oameni pe măsură.

 

Sailing-ul intr-un cuvant (sau mai multe) este respect, intr-un spațiu in afara timpului.