Cu velierul pe DUNARE, prin DELTA si pe MARE - jurnal de bord

Am pornit in calatoria asta faina, de 600-800 km si pentru ca nu vreau sa tin toate bucuriile pentru mine, caut sa impart senzatia cu cati mai multi prieteni. Ieri si astazi i-am intalnit pe Costin, Teo si ceilalti prieteni din Oltenita, poate maine il zarim pe Orafaz, la Calarasi. Ocazia e minunata, fiindca dincolo de calatoria noastra pe aripile vantului, maine serbam o aniversare a celui mai tanar membru din echipaj : Maria va implini 8 luni.

Ieri am fost avut ceva vant, cu rafale destul de puternice, barca bandata intre 20 si 35 grade .
Viteza maxima 15-16 km/h, iar ca medie 13-14 . Asta cu vele. Dar n-am sa mai mentionez asta fiindca stiti ca nu vreau sa pornesc motorul decat la acostari.



Tot ieri am pornit motorul la intrare in bratul Borcea, fiindca aici nu e vand din cauza malurilor apropiate si impadurite.
Am fost uimit: cu vele 15 km/h , cu motorul (ala mare, de care tot vorbeste lumea ) , 16-17 km/h. La 3500 turatii/min !
Hahahahah.... adica pompand benzina la greu, aveam 17 km/h si mergand doar cu vant, 15 km/h !



Ziua de ieri a inceput cu vant de bulina, iar eu faceam volte la greu, facand brate de Popeye ! Mai apoi, vantul a devenit dinaintea traversului si am inceput sa fac doua volte pe ora asta da croaziera !
Insa la sfarsitul zilei mi-am dat seama ca a fost destul de solicitant, fiindca eram stors de oboseala .
Cauzele sunt multiple: ciocanele de vant pe care le vedeam venind, ma faceau sa sar pe scota palancului ghiului, altfel barca banda periculos. Sportul asta l-am facut de sute de ori, cu ochii pe vant, pe barje, pe balize, pe fumuri, etc...
Incantator era ca Dunarea zbura pe sub noi.

Am facut un popas, la adapostul unei isule, pe o plaja de nisip, in buza padurii. Feeric
Popasul a fost cu "all inclusive". Baie, gratar, masa copioasa, studiu de pasaret, putina plaja si ...odihna ioc! Trebuia sa pornim ca sa ajungem la Calarasi .



O sa continui povestea mai tarziu, despre prietenii intalniti la Calarasi, despre Costin-Orafaz si despre Nicu-Home made
Acum trebuie sa ma pregatesc de putina munca de birou, si apoi sa ne intindem la drum catre Cernavoda. E cam tarziu, dar nimeni nu ne alearga. Putem sa ne oprim oriunde

Duminica 5 iunie
Plecare Bucuresti ora 14 , facand pe fuga ultimele pregatiri, care se vor dovedi cu siguranta insuficiente, dupa cum ne invata legile lui Murphy si lema lui Skipper ( “Niciodata nu vei fi total pregatit”, zis-a navigatorul Romeo ). Dupa un drum fara peripetii, am ajuns in portul turisti Oltenita, un loc cu o rampa betonata si un micro-ponton al politiei de frontiera, pe care l-am si folosit pentru 15 minute .

Maiastru fiind si modest dupa cum se vede, am dat barca la apa in 10 min. am incarcat ce mai ramasese prin portbagajul masinii si am luat directia catre amonte, unde ne asteptau de cu dimineata, prietenii nostrii caiacisti, din Oltenita.

Duminica fiind, deja Costin imi spune la telefon ca ei cam strang tabara. Nu-I nimic, zic, ne intalnim pe drum si ne intoarcem impreuna la Oltenita, sa mai sporovaim.

Ne intalnim cam la 500m de insula, vorbim, ne pozam, ne bucuram de revedere, iar noi decidem ca vom innopta pe insula, la locul abia parasit de Costin&trupa vesela , fiindca e de preferat o insula cu nisip si ciripit de pasari, unui mal prafos cu sunet de manele si ponton cu anvelope .

Ne despartim de prieteni dupa o jumatate de ora de deriva impreuna, si acostam cu prova pe mal, fiindca ne permite barca . SI malul. Imediat o baie invioratoare, o topaiala in natura, un foc pe vatra inca fierbinte de la gratarul amicilor, poze si o masa cu grill si paine prajita. Frigiderul pe barca e o mare minune tehnica, iar panoul solar isi face treaba cu brio. Adormim la apusul soarelui, obositi dar fericiti, intr-un usor leganat de val.

Somnul e ocrotit de voalul de mireasa pe care l-am cumparat din Bucuresti, pe post de plasa de tantari. Il dau in doua, unul peste tambuchiul prova, altul peste tambuchiul principal din cockpit. Dupa o jumatate de ora de la operatiune, afara roiuri de tantari flamande, dar noi, plasa !



Luni 6 iunie

Dis de diminineata, treburi casnice: sterilizat biberoane pentru Maria, facut papica, bucurat de bautura rece din frigider. Telefoane de la si catre birou. Am inceput saptamana de vacanta cu ceva munca. SI soft (birou) si hard (ridicat arborada).

La arborada am transpirat abitir, avand probleme cu straiul prova. Nu stiu cum naiba, dar e mai scurt cu vreo 4 cm , distanta pe care nu pot sa o acopar, oricat as trage cu vinciul, de o saula legata de fractiunea catargului de unde se prinde straiul. Vibreaza saula, scapa in zvacnituri de pe vinci, e de rau ! La un moment dat imi striga Cosmin , ca mi se indoaie balconul prova, de la tensiune ( saula trece printr-un scripete legat de balcon). Renunt la metoda asta si rezolv ingenios cu ce mai am la bord, in trusa de scule, demontand cateva piese din linia de spinnaker.

Intr-un tarziu plecam. Barca se misca superb, cu vant dinaintea traversului, instabil, alternand cu vant de bulina.
Ajungem la Oltenita rapid, si acolo avem o surpriza extrem de placuta: Costin si sotia lui, ne faceau semne cu mana de pe tarm, si pentru prima data in viata mea la bord, cineva uite ca ne ofera poze si filme cu noi, navigand ! Costin-pionierul acestei idei in fapt.

Aceste note le scriu doua zile mai tarziu, fiindca in intervalul asta n-am avut deloc timp. In chiar acest moment in care notez aceste lucruri, sunt ancorat la tarmul unei insule impadurite, protejat de liziera, intr-o liniste absoluta, in soarele matinal. Un rapitor mare face un salt chiar langa mine, starnind o jerba de stropi si speriind puietul. Puietul lui, treaba lui, dar mi-a speriat si mie puietul : la asa o larma, Maria s-am trezit plangand. Bai, peste!!! Dar cum s-a trezit, asa a si adormit la loc in 3 secunde .

Insula popasului nostru e in aval de Oltenita, vis a vis de fantoma santierului naval, apus deja. Popasul e marcat de baia de rigoare, papica, internet, telefoane la oamenii dragi, somn .

O particularitate: avem pe barca tot confortul mai putin lumini de cabina ( sigurante arse, doar). Insa n-am vrut sa le repar, fiindca mi-a placut sa traim natural, in natura in care am iesit: rasare soarele-ne trezim; apune-ne culcam. Avem lumina doar la toaleta.



Marti, 7 iunie

Trezire matinala, plecare tarzie. Asta-I socoteala cand ai familie numeroasa si ziua incepe cu sterilizat de castronele si biberoane .
Dincolo de asta a trebuit sa aranjez cate ceva pentru birou.

Plecam catre Calarasi, cu un vant initial de bulina, mai apoi schimbandu-se dinaintea traversului. Vant suficient de bun cat sa fac o 2-3 volte pe ora .
Navigatia: un deliciu !
Viteza: ceva bizar. Pe loch 10-11 mile/h, pe GPS-ul de masina14-15 km/h.

Evident, vantul de Dunare face figuri. Inconstant si cu rafale destul de periculoase, pe care le vezi venind pe luciul apei. Daca nu le vezi, e nasol ! Te bandeaza periculor, iti schimba directia pentru doua secunde, iti dau peste cap reglarea velelor si tot asa…

Popasul de azi e la adapostul unei insule impadurite, pe o limba de nisip care musca din padure. Un foc rapid, prajim o carnita si cateva felii de paine, facem cateva poze cu juniorii pe plaja, iar la plecare facem o baie de exceptie. Apa e superba, calduta dar nu clocita, invioratoare.

Urcam in barca si avem surpriza neplacuta, de a constata la bord ceva pasageri clandestini: un roi de muste foarte prost crescute, insistente, badarane.
Am vazut in urmatoarele ore cum buna dispozitie a familiei cam incremeneste si se instaleaza o nervozitate “in crescendo” .

Navigam ca mai inainte pe o Dunare fierband, batuta de vant, cu valuri ca pe mare. Nu stiu cum ar putea caiacele TID-ului sa faca fata la asa ceva (doar cu spraydeck, in sport extrem). Viteza 10-12 mile/h, ciocane de vant care vin din directii diferite.

La Silistra strangem velele si pregatim motorul pentru bratul Borcea, catre Calarasi. Acolo ne asteapta Costin ( Orafaz) si familia lui, la fel de numeroasa ca a mea . Ne revedem cu bucurie si luam masa la o terasa a promenadei din port, in buza unui parc frumos. Barca e legata la un ponton pe care scrie “Taxi Calarasi-Silistra” .

Seara, de frica mustelor din barca, familia doarme in apartamentul lui Costin, iar eu si el, impartim barca, dupa discutii mulcome, la o bere, in cockpit . Ca sa mai inviorez atmosfera, Costin imi da la mine o chitara micuta dar functionala, care seamana cu un banjo . Multumesc, Costin pentru primire si gazduire !



Miercuri 8 iunie

Dimineata facem o aprovizionare scurta, ca am dat de civilizatie. O piata, un plin la apa dulce, un plin la rezervorul luat jumatate din Bucuresti. Consumul nostru pana acum a fost infim.

Mancam de dimineata, mancam si de pranz, mesteresc la rollfoc-ul care se incurca, adaptez un rai de punte si totul merge snur. M-a facut mama roman, trebuie sa ma pricep la toate ! Dau mai-uri, trimit mail-uri, telefoane clienti, birou, ceva nervi….apoi incarc poze pe Picassa pentru prieteni. SI mi se mai lumineaza ziua cand apare Nicu-Home made, cu un prieten si ii primesc la bord la o “imprietenire”. Ei ma invata ca in calitate de roman e imperios necesar sa ai sarma la bord si rezolvi orice problema tehnica.

Plecam tarziu, ora 17, avem din nou un vant turbat si valuri marine. Viteza e de 12 mile/h si scade doar cand ne protejam de rafalele care ne lovesc violent.
Popasul vizeaza iarasi un loc feeric, prind barca in doua ancore, cea din prova in nisipul plajei, cea din pupa in apa, in amonte, sa-mi tina barca perpendicular pe mal. Asa evit valurile starnite de vapoare.

Aici salaul sare din apa intr-un festin indracit, iar eu mor sa arunc o lanseta ! Dar ma multumesc sa fac o baie invioratoare cu Cosmin, iar Tania si Maria stau pe plaja asaltate de doi catei extrem de jucausi. Unul e un husky probabil metis, cu ochii albastri. Intr-o ora pun plasa de tantari si intru in cabina, cinam romantic la o lumanare si adormim fariciti.



Joi, 9 iunie

E deja joi si am nevoie de net, ca sunt treburi la birou, ‘tu-i mama masii ! Dar nu incerc, fiindca desi la 1 km in urma aveam semnal bun, aici am doua liniute sfrijite. Deci 3G, ioc ! Ma omoara pestii astia care sar din apa ca nebunii si imi trezesc instincte. Dar mi le infranez, rezolv ceva casnice, apoi ies in cockpit sa scriu si sa-mi beau cafeaua. E 5 dimineata, doar ciripit de pasari si soare matinal.

Astazi e ziua Taniei ! 29 de ani .
Umerii mei, antebratele si si palmele resimt eforturile ultimelor zile de tras la scote ! La asa antrenament sa nu ma pagubeasca cineva de vre-o palma !

Stau in cockpit , beau cafeaua, fac planuri pentru ziua de azi si ma bucur de liniste ( echipajul inca doarme), de soare, de natura. Sunt ancorat intr-un fel de golfulet, intre doua insule, la capatul uneia dintre ele. Prin fata imi defileaza cate un vapor si surprind calatori care ma privesc prin binoclu. Sunt nebarbierit si ma simt bine J.

Plecam tarziu, catre ora 10, desi mi-am promis sa ridic ancora inainte ca familia sa faca ochi. De la ora 5 era o frumusete de vant de pupa ! Si uite ca acum, la 10 s-a schimbat in vant de bulina ….bate vantul pe Dunarea asta, numai din fata !

Ridic cele doua ancore, ridic randa, ridic focul, ridic moralul echipei si auzim iarasi siajul clipocind . Ma descurc bine cu navigatia Dunareana si prioritatile, in sensul ca dau prioritate tuturor…hahahahh ! Mai greu e de apreciat cand apare din pupa, un impingator cu 3 barjeiar eu trebuie sa fac volta peste volta in senal ingust, cu ape sub 2m la margini.

Ajungem la Dunareni, unde ne-a intampinat Buciu la TID, in costumul lui Adam, pe plaja imensa a unui cap de insula.

Sunt mort de oboseala. Numai ce mancam, ma asez pe pat si ma suna Orafaz sa-mi spuna ca vine o furtuna puternica din Calarasi inspre mine. Sus, un cer bleu cu soare arzator. Ma uit la orizont, cativa nori pufosi, albi. Zarea sub ei, alburie. Stiam de pe meteo ca vremea se va zbuciuma, asa ca il iau pe Costin in serios.

Scot barca la apa adanca, pun o ancora mai zdravana si deja vine peste noi prima rafala care culca padurea la 45 grade ! Cerul se facuse negru si nu trecusera decat 15 minute de la telefon !! Strang biminitop-ul care se zbatea periculos, si raman in cockpit imbracat in pelerina, si cu un gand diliu: daca as pleca cu un colt de foc, pe vantul asta de pupa ?
In alte 15 min. se potoleste zbuciumul turbat si ramane o furtuna mai normala la cap .

Plecam. Foarte buna ideea, pe vantul asta mergem struna cam o ora, cu un siaj ca de salupa ! Pe parcurs deschid ambele vele, genovezul pe tribord, randa pe babord, intr-o bucurie a ochiului .

Dupa care, la km 322 fac o volta dupa ce evit traiectoria unei barje si realizez forta vantului cad incep sa il primesc din travers . Foarte puternic ! Ar trebui micsorate velele. Rotesc din timona sa pun barca cu prova in vant si stupoare ! In piuit de aparate, ramanem suspendati in mijlocul Dunarii, pe un banc de nisip aflat sub luciul apei, batuti de un vant nebun din travers ! Nebun el, nebun si eu ! Intr-o secunda sar in apa, smulg safranele blocate in nisip, urc la loc in barca mult inclinata, cuplez motor spate si realizez greseala. As fi infipt mai tare derivorul in nisip ! Iau imediat un viraj cu motorul pivotez pe derivor, apoi ies din capcana asta drept, catre apa adanca, cu velele zbatandu-se in zgomot asurzitor !
In cabina, Tania si Maria se jucau .

Iata ca desi stau cu ochii pe aparate, balize si semnale, desi am pescaj mic, se poate intampla o neintamplata !
De acolo navigam foarte frumos cu vant cam inconstant, de mare-larg. Asta pana cand, cu 10 km inainte de Cernavoda, pica total vantul si incepe ploaia. Bagam motor si gata !

La Cernavoda nu cautati, ca nu aveti pontoane. Sunt 2-3 chiar in fata la ANR, minuscule, la care sunt trase in permanenta nave, una peste alta (una de alta). Nicaieri nici tipenie de om, nici macar la Politia de Frontiera (ce frontiera?) . Avem noroc si dupa putina plimbare de cautare, gasim pe proprietarul unui micut ponton, care ne invita amabil, acolo. Dar nu avem loc, asa ca ne legam de barca lui, o salupa metalica si venerabila: 50 de ani .

Azi e ziua Taniei si ne-a invitat in oras. Dar plimbarea de cautare, a consumat timp si ne apropiem de ora de somn a Mariei. Asa ca mergem noi, baietii, targuim ceva si ne intoarcem sa sarbatorim pe barca.

La Cermavoda orasul e departe, fara taxi nu e bine sa pleci la drum. Nea Mihai, proprietarul pontonului, ne cheama un taxi sa fie serviciul complet, aprovizionam si ne intoarcem.
Iar noaptea, tot romantic, cu o lumanare cat un dovlecel pe masa, o sarbatorim pe Tania, si uite asa se incheie o zi aventuroasa dar frumoasa.

Vineri, 10 iunie
Dimineata ma trezeste clipocitul apei intre barci si un sentiment de nesiguranta. Scot capul prin tembuchi, totul e in regula, zorii anunta o zi frumoasa; doar cheiul asta industrial, e deprimant. Prima acostare la civilizatia Dunareana e si cea mai inestetica . Dar sar repede peste asta, ca am treaba. Il zaresc pe nea Mihai (fost sef politie de frontiera  ), ne salutam si il anunt ca vin sa platesc gazduirea (omul imi spusese de ieri ca nu e un tarif pentru asa ceva, dar nu pot primi eu ideea de gratuitate. Ce e gratis pe lumea asta ?!?).

Oameni primitori atat el cat si sotia, ne invita pe toti la o cafea . SI ca sa vedeti cum e romanul, va spun ca am gasit langa cafea si un paharel cu tarie, pe care nu stiu cum sa-l refuz, asa ca-l beau ! Ceva discutii, hlizeli cuMaria care le rade cu un dintisor si jumatate de ii cucereste, si dam sa plecam.

Ce sa pleci, frate? Ia de baga ceva net, raspunde la telefoane, adu un cablu cu curentca e nor si panoul produce putin fata de ce consumam noi, energofagii !
Vad prognoza meteo, fac traseul pentru azi cu un ochi la vantul de mare larg din varful catargului, alerg sa umplu 2 bidoane cu apa de sus de la ANR si istovit, salut lumea, ma desprind de ponton si plec !

Plec cu un gand care se dovedeste corect: vreau sa navighez pe vantul asta doar cu genovezul. Doamne, Dumnezeule, ce revelatie !!!Ce frumusete ! Ce simplu si frumos se aranjeaza toate doar din genovez ! Barca nu bandeaza, mergem cu 14 km/h, avem control maiastru si eficient, fara complicatii. Asta da, navigatie de croaziera ! Depasesc insule, atenuez rafale, feresc vapoare, ca intr-o joaca de copii.

Treaba asta dureaza cam 2 ore, pana cand cerul se innegreste din nou si-l vad in zare cum pica la pamant ! E ca in efectele speciale din filme . Eu stapanesc genovezul, barca prinde aripi sub vantul puternic, ploaia incepe inainte de a apuca sa trag pe mine o pelerina. Dar in cateva secunde reusesc si asta, tocmai la tanc sa pot ramane cu gura cascata la un fenomen ireal.

In fata mea, ramificatia Dunarii printre 2 insule disparecu insule , cu paduri cu tot ! La 100m in fata mea ! O perdea involburata si gri, de ape fierband ….. Urlu la Cosmin sa ma poata auzi in vacarmul ala si-l trimit la cabina. Nu am nevoie de nimeni pe punte si nici n-am de gand sa trec mai departe, daca nu vad pe unde merg ! Raman in zona larga, facand volte sa castig timp si sa ma pastrez in ape sigure.

Dupa o vreme furtuna ajunge la proportii normale, cu ploaie si vant puternic. Foarte bine, macar vad pe unde merg ! Ce violente pot fi furtunile astea de Dunare !
Sunt ud pana-n chiloti, am o pelerina cu gluga de pe care siroiesc apele, am inghetat ca un pinguin si barca parca zboara . Ce altceva pot sa-mi mai doresc ?
Merg kilometri intregi , dupa care norii se mai sparg iar vantul cade total de parca n-ar fi fost vreodata. La naiba! Daca era vreme frumoasa, stateam la un pescuit, la un scaldat….. Dar asa ?!? Motor si inainte ! Las motorul la 1500 ture si ne miscam agale in regim de deplasament.

Se face mai frumos afara, dar eu sunt sortit sa stau azi, ud pana seara.
Defilam ca la promenada, cu un ochi pe stancile pitoresti ale tarmului si cu altul pe sonar, ne atarnam toate toalele ude pe borduri si mai prindem cate o raza de soare prin rarele sparturi ale norilor. Acalmie ….
Ajungem in scurt timp la Harsova, o depasim si ne oprim in capul insulei din aval, vis a vis de un versant care pare importat din Arizona: roci si pamant rosu, cu rare smocuri de vegetatie .

Dau o ancora prova in amonte, si pupa usor oblic in aval. Daca as pune una singura, in cursul noptii se poate schimba vantul si ma intoarce pana catre marginea senalului navigabil. Am eu lumini de ancorare, dar e mai bine sa ma asigur ca strau departe.

Strangem debandada din cockpit si facem cateva poze frumoasecu un apus de soare spargand norii.
Totusi e inca devreme. Afara incepe din nou furtuna. Intrati in cabina, avem sentimentul cald al protectiei. O masa buna, discutii mulcome…barca incepe sa salte pe valuri dar suntem pe directia buna si stam bine in ancore.

Afara- vant si frig. In barca e caldut, iar lumina moale a lumanarii face atmosfera unei seri de Craciun. Lumanarea asta portocalie, mare cat un pepenas, face lumina, nu gluma !
Adormim zambind…
Noapte ma trezesc intr-un concert lugubru, de zgomote stranii: un zumzait vibrant care rezoneaza in toata barca, bocaneli, pocnituri, scartaieturi …

Sar din pat prin tambuchiul prova, sa-I iau vantului instrumentele, ca nu ma lasa sa dorm ! Intind puternic funga randei sa n-o ami pocneasca de catarg, fixez mai bine ghiul, dar vibratia vantului in sarturi va trebui sa o indur, ca leac nu-i !

Tropai rapid din cockpit pana-n prova fara sa-mi strivesc vreun deget de capcanele puntii (asta da performanta noaptea, pe asa tangaj) . Si abia la intrare in pat realizez ca inghetasem lemn ! Frig cocoane, frig…dar cu adrenalina stau bine !

Sambata 11 iunie

Traseu: Harsova-Giurgeni-Rachitoasa-Gura garlutei-Stancuta-Gropeni-Chiscani-Varsatura-Braila . 75 km in linie dreapta. Pentru Galati inca 17 km. Daca s-o putea.
Dimineata- plumb .Cer si ape gri. Barca danseaza in ruliu, pe sunet de saule vibrand in vant. E clar ca bate zdravan !

Incepem programul matinal pe care nu avem cum sa-l evitam: fierbem casolete, lingurite, biberoane, imi clocotesc la repezeala doua degete, ma ard pe gat cu un ceai, etc…. viata vibrand ! Deodata o vad pe Tania in usa toaletei facand un dans bizar : un pas afara unul inauntru, iar afara, iar inauntru, si tot asa, cu ochii mari, mirati de ce i se intampla. E de “cascadorii rasului “ . La treaba asta, o ajuta barca din gros, cu un ruliu caruia nu i se putea impotrivi.

O fi trecut un vapor, zic, si ies pe punte. Aiurea, nu a trecut nimic, e tot vantul care si-a schimbat directia rapid si a ridicat valuri de aproape1m care ne lovesc la babord . Are tata leac pentru tine ! Filez parama ancorei prova pana ajung peste ancora pupa, pe care o ridic (uite si gimnastica matinala) si suntem liberi!

Dar curentul Dunarii nu ne lasa sa luam perfect directia valului, asa ca ma desprind de acel punct si intru la adapostul efemer la capatului insulei. Efemer fiindca vantul asta capricios nu are o directie clara si doar una predominanta.

Ne pregatim de plecare si hotarasc din precautie sa am un rezervor extra, ca azi avem drum lung si nu se stie…Hai in amonte la Harsova sa rezolvam problema.
Pornesc motor, 2000 turatii….slaba miscare…2500…hai mamaeee !
Curent puternic, valuri mari, inaintam cu 12-14 km/h. Deh, zic eu, asa-i in amonte. Ia sa bag o vela, de control . Opresc motorul si desfasor ¾ din genovez. Din prima zmucitura simt ca barca prinde aripi : 17-18 km/h . Hahahahah! Asta-i muzica ce-mi place !

Acostez la un ponton sub o inalta faleza naturala (ultimul in aval de Harsova), vorbesc cu paznicul, chem un taxi, plec, vin, gata ! Am benzina ! Cu pretul a doua ore pierdute. Dar am mancat cirese din livada pontonierului .

Plecam cu gandul de a ajunge la Braila, insa vremea joaca dur . Dunarea se lateste, vantul ajunge la paroxism ( nu am girueta, asa ca nu dau cifre, dau din gura ) si se incapataneaza sa stea fix in prova. La un moment dat incepe o furtuna serioasa, ma impachetez in trening gros, pun un impermeabil deasupra si il trimit pe Cosmin in cabina, ca afara e deja « groasa » . Indes o sapca pana sub nas, dar vantul mi-o smulge in 5 minute. Probabil daca mi-o prindeam de scalp, ma scalpa, ca forta are, si tupeu la fel !

Incepe o ploaie cu picaturi grele care ciupesc fata. Valurile deja se ridica peste 1m, peisajul este marin, apa gri, cu berbeci pana in zare. De sus apa vine potop, jos apa e furibunda. Strangem vele, bagam motor, incalziti la gandul ca din prevedere, stam bine cu carburantul. Dar chiar si asa imi trebuie strategie.
Valurile inalte, dese, bubuie adesea sub barca aruncand jerbe de stropi in borduri.

Incerc sa inaintez oblic fata de vant, dau drumul la supapa de balast sa mai reducem din greutate si inaintam. …. Privesc adesea pe GPS sa mai descopar ceva trucuri de directie, dar degeaba. Pe orice ramificatie a Dunarii merg, vantul e fix de bulina !

Doar o scurta portiune a Dunarii Vechi e mai protejata, prin forma ei de virgula. Mergem pe acolo !
Iar ea, Dunarea Veche, ne ofera pe langa protectia de valuri, imagini pasnice si frumoase cu pasari de balta vanad sau dansand teritorial, ori pescari fugiti de acasa sa guste salbaticia. Frumos, dar scurt.

Intram din nou in cursul principal, iar la confluenta, apa fierbe, valurile lovesc dezordonat din toate directiile ! Cu ochii pe sonar, incerc sa merg cat mai aproape de malul stang. Ceva mai sus, pe Dunarea Veche, elicea a lovit o data niste crengi, iar a doua oara mi-a dat emotii gasind o limba de nisip sub luciul apei.

In mars spre Braila, norii par sa se mai dilueze, ba chiar in pragul orasului se sparg, pe alocuri.
Ii telefonez lui Vali in Galati, sa il anunt ca ii calcam ! Pentru 17 km n-o sa stam departe de prieteni !
Valurile de peste 1m cu deferlatii, vantul inca foarte puternic, nu ne lasa sa parasim linia malului, asa ca mergem cat mai aproape . E distanta mai mare urmarind profilul tarmului, dar ar fi necugetat sa iau in piept furia naturii.

Pe scurt, mergem si ajungem. Ne asteapta prietenii nostri, initia Vali cu cocuta lui, Vincentiu cu baietelul, Rex Sailor cu fetita, apoi incep sa mai soseasca pe rand, dupa cum ii vedeti si in poze, pana ajungem o vesela si guresa adunare .
Intru aproape triumfal in marina nou nouta, acostez, leg la ponton , apoi strag mana amicilor, bucuros de revedere.
Marina adaposteste doar barcile localnicilor, pe baza de abonament, pe noi nu stiu sa ne taxeze, suntem o noutate fiindca n-au mai avut cazuri de tranzit. Asta suntem noi : un « caz » .
Dar multumita lui Vincentiu care a discutat telefonic cu cine trebuie, n-am avut nici o problema.

Galatiul e oras mare. Si asta se vede. Mergem cu totii la o gradina frumoasa a unui restaurant , chiar pe faleza si unim cateva mese fiindca intre timp numarul nostru a crescut.
Si da-i discutii, povestiri, ca la « imprietenirile » noastre. Vali a mai adus cativa prieteni nebuni dupa barci si apa, si am stat acolo cat ne-a tinut energia , dupa care ne-am retras cu totii pe la « barcile » noastre.

Dimineata- dus, piata, carburant, o ultima verificare, apoi mola prova, mola babord si la drum, marinari de apa dulce ! ( apa dulce pana in prezent, ca drumul include si o portie zdravana de apa sarata ! )

Duminica 12 iunie

Dimineata- un dus scurt ( la Vincentiu) , piata, carburant, o ultima verificare, apoi mola prova, mola babord si la drum, marinari de apa dulce ! ( apa dulce pana in prezent, ca drumul include si o portie zdravana de apa sarata ! )

Iesim din marina 100m, deschidem velele intr-un vant cam turbionar…probabil din cauza tarmului si a cladirilor invecinate. Cand trecem de mijlocul Dunarii insa, ceva mai aval, un vant de travers incepe sa prinda viata.

Minunat ! Pacat ca prietenii nostri nu ne mai pot vedea . Si mai pacat ca n-au putut sa ne insoteasca putin cei care aveau o ambarcatiune. Un mars cu 2-3 veliere ar fi incantator .

Noi prindem viteza si ne bucuram de un mic dejun in mers, cand vad o salupa a politiei de frontiera apropiindu-se rapid. Strig la Cosmin sa pregateasca actele, strang focul pe roller, salut de la distanta si intreb daca au treaba cu noi. « Nuuu », vine raspunsul… va faceam niste poze, spune politistul, « sper ca nu va suparati » .

Ei, cum sa ma supar ? Vad in salupa si o doamna politist care filma cu o camera digitala.
In aval de Galati, Dunarea face cateva meandre largi, asa ca ne conformam si noi cu voltele, prinzand vand din toate pozitiile . Important e ca suntem in mars, avem 11-12 km/h si speram sa ajungem la Tulcea.

Numai bine ce am plecat, ca echipajul cere escala, pentru preparat dejun bebelusului. Asta e ! Ajungem imediat la Cotul Pisicii si ancoram in vecinatatea unei plaje superbe, inalta si nisipoasa, de pe malul drept al insulei.

Suntem protejati de vantul de nord, curentul este slab in acest punct, deci locul e ideal pentru ancorare. Fiind patit, nu duc barca la tarm, de teama mustelor. Ramanem la 20m de plaja, ca e mai bine.
Insula si plaja sunt locul desfasurarii unui agrement de proportii, cu familii intregi, copii zbenguindu-se, doamne la soare si « pescari de duminica ».

Caldura e torida. In barca un fenomen surprinzator si placut. Cu tot aragazul functionand la 2 ochiuri, e racoare. Intru in patul prova pentru o jumatate de ora de odihna si trebuie sa ma invelesc cu o paturica subtire. In 15 minute renunt la ea si ma invelesc cu un sac de dormit !! Hahahaha…ce senzatie faina sa dormi la racoare cand afara lumea se coace si transpira!

Intr-un tarziu, dupa masa si un pui de odihna, plecam cu velele sus si vant de travers, murele babord . Dupa ce defilam prin fata localitatii Reni (unde se simte din greu miros de gaze naturale ucrainene) , vantul devine mare larg iar noi navigam fara volte, cu barca dreapta, intr-o plimbare de placere. Tot echipajul se muta in cockpit, facem poze, privim cu binoclul si ne tinem de glume.

Trecem de Luncavita, Revarsarea, Isaccea…. La Isaccea ne-am fi oprit putin daca ne permitea timpul, dar avand alt plan pentru azi, ne pastram vantul in vele. Trecem de Parches, de Somova…

Navigam pana la asfintit si nu ne-am fi oprit daca nu ameninta soarele ca pica. Gasim un loc langa tarmul nostru , putin in aval de Somova, si ancoram mult departe de senalul navigabil, chiar in dreptul balizelor ce il semnalizeaza. Lasam luminile de ancorare, Punem voalul de mireasa in chip de plasa de tantari, apoi intram in cabina pentru deliciile cinei si ale odihnei. Eu in plus de asta mai am de notat in jurnalul de bord si de trimis cate ceva catre prieteni . Internetul e aproape mort, ocazie cu care trecem la programul de odihna . Incep sa resimt din ce in ce mai mult nevoia traiului firesc, natural : cand rasare soarele ma trezesc singur, cand apune, mi se face somn. Mananc putin, muncesc mult, ma fortific..… cred ca daca mai continui o luna, devin fotomodel .

Ne culcam fericiti, si dormim adanc . Pe peretii cabinei se reflecta difuz, din departare, lumina verde a balizei de margine senal stang . Afara vantul incepe sa suiere din ce in ce mai tare. Dupa o vreme ma trezesc cu grija, ies afara, verific ancorele, strang fungile sa nu se mai zbata. Se vede treaba ca oricat as fi de prevazator cu asta, noaptea tot mai ies o data sa rectific.
Barca joaca putin pe valuri, iar eu ma culc si dorm….

Luni 13 iunie

Ma trezesc la rasarit, o cafea fierbinte si la drum ! Inainte ca echipajul sa faca ochi. Asta e o idee foarte buna, fiindca pe deoparte in zori e vant bun, pe de alta parte daca stau pana se toaleteaza, gateste si mananca echipajul, plecam iar dupa ora 12 ) .

Demersul meu face ca in scurt timp sa ajungem in rada portului Tulcea, las velele, pornesc motor, si iau legatura cu port control ; ma identific si cer informatii cu privire la acostare.

Informatiile sunt binevoitoare dar vagi, incerc sa ma calauzesc dupa ele si observ ca raman in bataia vantului, fara posibilitate de a ma lega la un ponton. Atunci fac un viraj in aval si cu prova in curent urc usor pe langa mal, sa ma descurc romaneste, in Romania. Dupa trei-patru incercari, gasesc un capitan calm, sobru, cu voce domoala, care ma lasa sa ma leg la vaporul lui, o harabaie metalica prinsa la pontonul « Enel » .

Multumesc si execut manevra, ajutat de Cosmin. Fac aici o paranteza fiindca trebuie sa precizez ca in toata aceasta croaziera, Cosmin a fost ajutorul meu, singurul ajutor la navigatie. Iar eu am facut o armata autentica cu el . De-aia cu racnete de « majur » . Asta l-a ajutat sa invete foarte multe si sa devina mai barbatos. N-o spun doar eu, ci o subliniaza chiar el . A inteles ca pe o barca, manevrele se fac in clipa respectiva, si intarzierile de cateva secunde nu sunt de acceptat .

In Tulcea e frumos, e soare.
Lasam fetele pe barca, sa socializeze cu nava vecina si noi, baietii, plecam la autoritati. La ARBDD e liniste si pace, gasim o domnisoara care face parte dintr-o asociatie afiliata institutiei biosferei, care ne informeaza ca astazi nu se lucreaza si putem sa tranzitam delta fara permise si taxe. Eu, om trecut prin multe, ii zambesc si ii cer cartea de vizita, sa o am in caz de ma intreaba potera pe drum.

Punctul doi pe ordinea de zi : politia de frontiera. Dupa cum stiti, anul trecut se discuta printre forumisti de obligativitatea unui permis de iesire in Marea Neagra, obtinut de la Politia de Frontiera. Permis care nu costa nimic, dar lipsa lui costa o amenda usturatoare. Iau un taxi pana acolo, si politistul de serviciu imi cere permisul de pescuit.
- Eu nu pescuiesc, nu am permis, ii spun .
- Pai avizul de la noi se refera la iesirea de agrement a celor care pescuiesc in Marea Neagra. Daca dvs. nu pescuiti, nu aveti nevoie de permis.
- In regula, spun, noi suntem in tranzit catre Tomis. SI ii cer numele, un numar de telefon oficial, tot in caz ca ma intreaba cineva pe drum.
Uite ca am rezolvat cu oficialitatile !

Ma intorc, rezolv si cu apa potabila in incinta portului, mai fac o piata scurta vizavi, cumpar o sticla de vin pentru comandantul simpatic si de treaba, apoi din nou la barca. Fetele erau in centrul atentiei, starneau valuri de simpatie . Dupa o scurta socializare cu personalul vaporului, rontaim niste mici luati de la o terasa si ne desprindem usor, continuandu-ne periplul.

Am aflat ulterior ca aveam un prieten in Tulcea, care ne-a pozat in timp ce ieseam din rada portului. Ce pacat ca nu am petrecut macar o ora impreuna !
Dupa ce am facut primul cot si am trecut de pontoanele industriale, am deschis velele revenind la navigatia linistita, in sunetul apei.

La Tulcea insa, toata lumea e motorizata si foarte grabita. Treceau lotci cu motor, barci cu motor, salupe de viteza, toti starneau valuri si turau caii putere de frematau apele. Unii se apropiau de noi curiosi, mai faceau o poza, mai gesticulau…… cred totusi ca lumii intregi place ideea croazierei cu vele. Toti au fost apreciativi.

Mai jos de Nufaru, la coada primei insule, am resimtit plecarea mea matinala si fiorul stomacului gol. Cei doi mititei amanasera focul foamei, nu-l stinsesera. Aragazul incepe sa functioneze la capacitate maxima, pentru tot echipajul. De la cel mai maruntel pana la cel mai mare. Intre noi fie vorba, cel mai maruntel este si cel mai consumator de orice, de la spatiu pana la timp de gatit si preparare recipiente pentru masa. Profit de ocazie si ma racoresc pe platforma din spate a barcii. Nu sar in Dunare ca e curent puternic.

Continuam drumul cu vele, pana aproape de Murighiol, unde adapostul creat de malurile impadurite si canalul drept, ingust, care taie meandra naturala, obtureaza vantul .
Ei, cam asta a fost cu navigatia cu vele . De aici si pana la mare, o sa mergem usurel, in deplasament, cu motorul.
O impresie personala asupra barcii si a calibrarii motorului :
Am vrut sa cumpar un motor mic, auxiliar, de 6 cp, dar n-am mai avut timp. Ei, bine ca s-a intamplat asa ! Motorul acesta de 50cp, este foaaarte bun. Barca avea in deplasament cam 2800-3000 kg . Motorul de 50 cp a avut un consum in Delta, de 2,5 l/ora la o viteza de croaziera de 12-14 km/h. La turatia asta nu face nici zgomot si nici valuri.

Restul calatoriei de astazi a fost o plimbare de placere, cu poze la pasaretul deltei si la malurile care se deschideau catre bifurcatii de canale. Adancimea perfecta, min.5-7m , max chiar 9-11 m , fara emotii . Toate malurile sunt semnalizate cu indicatoare despre bifurcatii de canale, obligativitate de contact radio, viteze, etc…
Poti veni aici fara harta si nu te ratacesti.

Luam in considerare sa mergem asa, frumos, cat ne lasa lumina zilei, ca maine dimineata sa ajungem in scurt timp la Sf. Gheorghe, si sa poposim acolo o zi.

Gasim la coordonatele 44°58'27.02"N ; 29°25'33.91"E, o insula impadurita avand in amonte o latime mare a cursului de apa, cam ca un ghiol, departe de senalul navigabil. Cand ajungem acolo vedem la o oarecare distanta, protejata de insula si malul nordic, o salupa sau un vaporas modern, de dimensiuni ceva mai mari decat barca noastra. Dupa ancorare, ne mai bucuram o jumatate de ora de salbaticia Deltei si punem voalul pe tambuchi exact la timp cat sa nu intre valul de tantarime care pornise dupa sange proaspat.

Video navigatie cu velierul in volte pe Dunare cu toate panzele sus:

https://youtu.be/kuOihIw9Rl8

Articol de Florian Florescu. Originalul aici.